LUSAKA, Zambia – Un tribunal din Zambia a condamnat doi bărbați la câte doi ani de închisoare cu muncă silnică, după ce i-a găsit vinovați că au încercat să folosească vrăjitoria pentru a-l ucide pe președintele Hakainde Hichilema. Cazul a atras atenția internațională și a captat scena politică internă, scoțând la suprafață tensiuni vechi: credințe tradiționale vs. legislație colonială vs. jocuri de putere contemporane. Deși acuzațiile țin de înțelegeri locale despre „vrăjitorie” – fără legătură cu Wicca sau alte forme moderne de spiritualitate neopăgână – condamnarea ridică întrebări serioase despre modul în care un sistem juridic modern poate fi folosit ca armă pentru a judeca practici magico-rituale și intrigi politice.
Notă editorială: în acest context folosim „vrăjitorie” cu literă mică pentru a desemna practici tradiționale sau culturale, spre deosebire de „Vrăjitorie”, termen folosit de ROPAGANISM pentru a desemna tradițiile păgâne moderne și practicile spirituale asociate.
Magistratul Fine Mayambu a pronunțat sentința după ce a stabilit că Leonard Phiri, un șef de sat, și Jasten Mabulesse Candunde, cetățean mozambican, au „pretins” că practică vrăjitoria și dețineau „amulete menite să provoace moartea”. Cei doi au fost arestați în decembrie 2024, după ce personalul unui hotel a raportat „zgomote ciudate”. Potrivit poliției, la percheziție au fost găsite: un cameleon viu într-o sticlă, o bucată de pânză roșie, o pulbere albă neidentificată, o coadă de animal și alte obiecte pe care acuzarea le-a descris drept parafernalia ritualică.
„Motivul infracțiunii a fost uciderea șefului statului,” a declarat magistratul Mayambu în motivare, adăugând că inculpații „nu erau doar inamici ai șefului statului, ci ai întregului popor zambian”. Instanța i-a condamnat pe ambii la două capete de acuzare în baza Legii Vrăjitoriei (Witchcraft Act) și la un capăt separat pentru deținere de „amulete”. Pedeapsa de șase luni pentru amulete se execută în același timp cu pedeapsa de doi ani, ceea ce înseamnă că fiecare dintre cei doi va executa efectiv doi ani, calculați din momentul arestării.
Procurorii au susținut că bărbații au fost angajați de o rudă a fostului parlamentar Emmanuel „Jay Jay” Banda (care se confruntă separat cu acuzații penale) pentru a duce la capăt „blestemul”. În instanță, unul dintre acuzați a descris cum coada cameleonului, înțepată și folosită într-un anumit ritual, ar provoca moartea în termen de cinci zile. Avocatul apărării, Agrippa Malando, a cerut clemență, subliniind că cei doi nu au antecedente penale și solicitând amendă în loc de închisoare. Instanța a respins cererea.
Acesta este primul caz din istoria recentă a Zambiei în care ajunge în fața instanței acuzația de tentativă de „vrăjire” a unui președinte aflat în funcție. Procesul a stârnit interes național și dezbateri aprinse. Pentru foarte mulți zambieni, credința în forțe supranaturale rămâne parte din realitatea cotidiană: un studiu al Comisiei pentru Dezvoltarea Dreptului din Zambia, din 2018, arăta că o mare majoritate a populației crede în vrăjitorie.
Magistratul Mayambu a recunoscut că aceste credințe persistă, dar a afirmat că legea există pentru „a proteja societatea de frică și de prejudiciul cauzat de cei care pretind că dețin astfel de puteri”. „Întrebarea nu este dacă inculpații sunt cu adevărat vrăjitori sau au puteri supranaturale. Întrebarea este dacă s-au prezentat public ca atare, iar probele arată clar că așa au făcut”, a spus acesta.
Criticii susțin însă că procesul expune și tensiunile politice înaintea alegerilor naționale de anul viitor. Organizații pentru drepturile omului și comentatori politici acuză administrația președintelui Hakainde Hichilema de intoleranță crescândă față de opoziție – invocând cazuri de hărțuire a jurnaliștilor și a vocilor critice – și văd acest dosar ca parte dintr-un tipar mai larg de folosire a instanțelor și instituțiilor statului pentru a slăbi adversarii politici. Analiști precum academicianul sud-african Sishuwa Sishuwa au susținut că guvernul Hichilema numește aliați în poziții-cheie și rescrie regulile într-un mod care favorizează actuala putere. Președintele Hichilema, care a declarat public că personal „nu crede în vrăjitorie”, nu a comentat direct cazul.
Scheletul juridic al acuzării este Witchcraft Act, o lege din epoca colonială britanică, adoptată în 1914, care incriminează „pretenția de a avea puteri supranaturale menite să provoace teamă, supărare sau vătămare”. Deși legea prevede pedepse de până la trei ani de închisoare, experții în drept notează că astfel de procese sunt rare și că aplicarea ei continuă provoacă apeluri la reformă.
„Urăsc acea bucată de legislație colonială care încearcă să interzică o practică pe care nici măcar nu o înțelege,” a declarat Gankhanani Moyo, lector de patrimoniu cultural la Universitatea din Zambia, argumentând că legea ignoră complexitatea practicilor spirituale tradiționale.
Procesul se suprapune și peste alte controverse naționale care au inflamat opinia publică. Disputa privind repatrierea și înmormântarea predecesorului lui Hichilema, Edgar Lungu, decedat în Africa de Sud în iunie, a generat zvonuri și teorii ale conspirației – inclusiv sugestii că ar exista motive oculte în spatele deciziilor despre locul înhumării. Guvernul neagă astfel de afirmații, dar scandalul a alimentat suspiciunile și climatul de neîncredere.
Acest caz ridică întrebări atât practice, cât și morale: cum ar trebui să abordeze un sistem juridic modern acuzații întemeiate pe credințe cutumiare? Condamnarea celor doi bărbați arată foarte clar un mecanism: aplicarea spectaculoasă, de fațadă, a unei legi vechi, aproape adormite, pentru a construi o poveste politică cu potențial electoral, jucând pe frica colectivă de „ocult”.
„Personal, cred că oamenii ar trebui pedepsiți dacă plănuiesc să facă rău cuiva,” a spus Wisdom Kaunda, profesor care a urmărit procesul, pentru Associated Press mai devreme anul acesta. „Dar este extrem de dificil să dovedești vrăjitoria în fața unei instanțe.” Cazul sugerează că acest avertisment lucid a fost, pur și simplu, ignorat.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
