Paparuda este o veche Zeitate specifică zonei balcanice din mitologia românească a Ploii Fertilizante, evocată de grupuri de femei tinere pe timp de secetă și regăsită în zilele noastre sub forma dansului ritualic prin care O chemăm în vremurile când pământul se crapă.
Într-un mod specific tradițiilor salvate si păstrate, din perioada pre-abrahamică a istoriei noastre, în memoria noastră colectivă prin folclor, în care este conservat existența Paparudei, aceasta fiind o Zeița Născută prin sincretismul mai multor Zei a diverselor popoare care au trecut și s-au așezat pe teritoriul actual al României și al zonei Balcanilor. Dintre Zeități putem sa enumerăm Kotys (Zeița Mamă a popoarelor geto-traco-dacice), Perun (Zeu Al Vremii și al Tunetului în mitologia slavă), Dodola (Zeiță Ploii și a Fertilității, responsabilă de aducerea Apei dătătoare de Viață pe Pământ în mitologia slavă), Gebeleizis (Zeu al Tunetului și al Cerului în mitologia geto-dacică).
Ritualul Ploii
Ritualul, desfășurat la o dată tradițională fixă – joia din a treia săptămână după Paști – dar și ori de câte ori se prelungește seceta, în lunile iunie și iulie, are un caracter magic și se încadrează în tipologia cultelor agrare. El se deosebește net de vrăjile practicate de Cărămidari și Solomonari pentru a lega sau a dezlega ploile și norii. În perioadele de secetă, fetele tinere încep ritualul Paparudei, interpretând un dans ritualic în onoarea Paparudei, îmbrăcate în fuste din frunze, în timp ce femeile bătrâne din sat le stropesc cu apă din găleți.
Alaiul este format dintr-un număr variabil de personaje, dintre care una sau două trebuie neapărat mascate. Acestea, dezbrăcate și apoi înveșmântate în frunze și ghirlande de boz (sau de brusture, fag, stejar, alun), poartă pe cap o glugă din frunze, legată cu cotoarele în sus, care le acoperă trupul asemenea unui con de verdeață. Ramurile sunt împodobite cu panglici roșii și șiraguri de monede. Însoțit de cântece ritualice și bătăi din palme, cortegiul străbate satul din casă în casă, iar paparuda dansează săltăreț în fiecare curte.
Prin dansul său, prin bătăile din palme, prin pocnitul degetelor, prin bătăile tobelor improvizate din tigăi, dar mai ales prin ritmul și conținutul textului magic, Paparuda cheamă ploaia într-o formă onomatopeică și simbolică:
„Paparudă, rudă, paparudă, rudă
Sai în sus și udă, sai în sus și udă
Udă cu codița, udă cu codiță
Ca să crească vița, ca să crească vița
Paparudă, rudă, paparudă, rudă
Sai în sus și udă, sai în sus și udă
Udă cu găleata, udă cu găleata
Ca să crească roada, ca să crească roada
Paparudă, rudă, paparudă, rudă
Sai în sus și udă, sai în sus și udă
Udă cu ulcioru’, udă cu ulcioru’
Să crească fecioru’, să crească fecioru’
Paparudă, rudă, paparudă, rudă
Sai în sus și udă, sai în sus și udă
Udă cu cănița, udă cănița
Să crească fetița, să crească fetița”
În timpul jocului sau după terminarea lui este obligatorie udarea cu apă a paparudei, ori a întregului alai. Pentru dansul lor sunt răsplătiți prin daruri rituale ce semnifică abundența și belșugul: ouă, mălai, grâu, caș, lapte, colaci, fructe, bani reprezentând ofrandele oferite Zeiței în semn de mulțumire. După ce au colindat tot satul, paparudele merg la o apă curgătoare, aprind paie pe apă, apoi își aruncă în pe paie veșmintele din frunze.
Dimitrie Cantemir scria în Descriptio Moldave următoarele lucruri: „În vremea verii, când semănăturile sunt primejduite de secetă, oamenii de la țară îmbracă o copilă mai mică de 10 ani cu o camașă făcută din frunze de copaci și buruieni. Toate celelalte copile o urmează și se duc jucând și cântând prin împrejurimi; iar oriunde sosesc, babele au obiceiul de le toarnă apa rece în cap. Cântecul pe care-l cântă este alcătuit cam așa: Papalugo, suie-te la cer, deschide-i porțile, trimite de acolo ploaia aici, ca să crească bine secara, graul, meiul și altele!”
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
