Lughnasadh, sărbătoare celtică dedicată recoltei, și Paparuda, ritul românesc de invocare a ploii, împărtășesc elemente esențiale ce relevă legătura omului cu Natura și fertilitatea Pământului. În ciuda diferențelor culturale și geografice, ambele festivități ilustrează preocuparea strămoșilor noștri pentru agricultură și supraviețuire prin intermediul ritualurilor tradiționale.
Paparuda: Invocarea Magiei Ploii
În România, Paparuda este un rit agrar dedicat aducerii ploii, practicat în perioadele de secetă, în special în lunile iunie și iulie. Originile acestui obicei sunt străvechi, posibil preromane, având la bază o divinitate locală a ploii fertilizante. Ritualul este realizat de tinere fete sau copii sub 14 ani, care, îmbrăcați în fuste din frunze, dansează și cântă prin sat, fiind stropiți cu apă de către săteni. Cântecul și dansul sunt acompaniate de invocații ritmice menite să cheme ploaia: „Paparudă, rudă, vino de ne udă” .
Dodola și Perperuna: Tradiții Slave de Invocare a Ploii
Tradițiile similare din spațiul slav, cum ar fi Dodola și Perperuna, împărtășesc multe aspecte cu Paparuda. Aceste ritualuri sunt practicate de asemenea în perioade de secetă, implicând dansuri și cântece pentru a invoca ploaia. Numele Perperuna derivă probabil din teonimul Perun, Zeul slav al tunetului și furtunii, sugerând că aceste ritualuri aveau inițial o legătură cu divinitatea supremă a vremii .
Similarități între Paparuda și Lughnasadh
Lughnasadh, celebrată la începutul lunii august, este un festival celtic ce marchează începutul sezonului recoltei. Aceasta includea adesea ritualuri de mulțumire pentru roadele pământului și ceremonii pentru asigurarea unei recolte bogate în continuare. Deși Lughnasadh nu este direct legată de invocarea ploii, ambele sărbători reflectă importanța agriculturii și dependența omului de elementele naturii.
Atât Paparuda cât și Lughnasadh pun în evidență legătura profundă dintre om și natură. În ambele cazuri, ritualurile au un caracter de comuniune, implicând comunitatea într-un efort colectiv de a influența forțele naturii. Dansurile, cântecele și invocațiile magice sunt mijloace prin care oamenii încercau să stabilească o conexiune cu divinitățile naturii, fie că este vorba de Paparuda invocând ploaia sau de participanții la Lughnasadh celebrând recolta .
Interpretări Mitologice și Etimologice
Etimologia termenului „Paparuda” este complexă și învăluită în mister. Una dintre ipoteze sugerează o legătură cu teonimul tracic Papas, iar alte interpretări indică o origine tracică sau slavă a termenului. În mod similar, Perperuna poate fi văzută ca o formă feminină derivată din numele lui Perun, reflectând o tradiție comună a culturilor indo-europene de a personifica fenomenele naturale prin intermediul Zeilor și Zeițelor .
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
