MADRID – În fiecare an, la sfârșitul lunii iulie, bunicul îmi povestea despre oamenii care se așezau în sicrie – nu pentru a fi îngropați, ci pentru a primi o binecuvântare. În anumite zone din Galicia, cei care au supraviețuit unor boli grave, accidente sau experiențe apropiate de moarte erau purtați în sicrie deschise, duse pe brațe de familie și prieteni, prin străzi. Ritualul era un act public și sacru de recunoștință pentru viața salvată și moartea amânată. Ani la rând am crezut că e doar o poveste, până când am aflat că acest obicei chiar există într-un mic sat din Galicia.
Astăzi, decenii mai târziu, același ritual – cunoscut sub numele de Romería de los ataúdes – atrage atenția națională, nu pentru semnificația sa, ci pentru că un preot local cere interzicerea lui, pe motiv că ar fi „vrăjitorie”.
📍 Un ritual unic în Spania
Pe 29 iulie, în fiecare an, în parohia San Xosé de Ribarteme, As Neves (Pontevedra), se desfășoară Romería de Santa Marta de Ribarteme, o procesiune religioasă cum nu mai există alta în Spania. Participanții, îmbrăcați în giulgiuri, sunt purtați în sicrie pentru a o onora pe Santa Marta, patroana învierii. Nu este o punere în scenă a morții, ci o afirmare a vieții – fiecare participant fiind un supraviețuitor al unei încercări extreme. Procesiunea se încheie la biserică, urmată de muzică, mâncare și sărbătoare publică.
Deși astăzi este prezentată ca devoțiune creștină, originile ritualului ar putea fi mai vechi. Galicia are un puternic fond cultural precreștin, iar specialiștii cred că acest festival reflectă tradiții păgâne, cu rădăcini la triburile celtice Gallaeci. Aceștia venerau zeități ale naturii precum Lugus și Bandua, ridicau fortificații pe coline (castros) și movile funerare (mámoas) în cinstea morților. În această regiune, creștinarea a fost lentă și incompletă, iar legătura dintre cultul morții, spirit și pământ a rămas vie.
📍 Conflictul cu Biserica
În 2023, nou-numitul paroh Francisco Javier de Ramiro Crespo a anunțat că, „atât timp cât este preot aici, nu vor mai exista procesiuni cu sicrie”. Folosindu-se de restricțiile pandemice, a oprit desfășurarea tradiției vechi de secole. „Sunt dedicat evanghelizării, nu promovării superstițiilor, folclorului sau vrăjitoriei”, a declarat el.
Nemulțumiți, localnicii au reacționat. Unul dintre ei, Jorge Rodríguez, căruia i se refuzase participarea în anul precedent, a adunat 500 de semnături pentru a restabili procesiunea. În urma negocierilor cu episcopia, s-a ajuns la un compromis: sicriele puteau fi prezente în afara bisericii, dar nu în timpul Liturghiei.
📍 Gest de credință extrem
Tensiunile au escaladat în 2025. După Liturghia de ziua Sfintei Marta, un bărbat care supraviețuise unei situații critice și își făcuse promisiunea să participe în sicriu a fost refuzat. În schimb, a parcurs drumul în genunchi, până la sânge, în timp ce familia îi purta sicriul deasupra capului.
Preotul a pretins că nu știa de acest gest și a refuzat să comenteze. „E o glumă proastă și o lipsă de respect față de o tradiție de secole”, a spus o femeie, cu lacrimi în ochi, pentru La Voz de Galicia. „Să vezi pe cineva din satul tău cum își respectă promisiunea față de sfântă e copleșitor.”
📍 Un viitor incert pentru ritual
Episcopia Tui-Vigo a transmis ulterior că preoții au dreptul să elibereze credincioșii de promisiunile făcute sfinților, măsură care a adâncit ruptura cu comunitatea. Dacă altădată se vedeau peste zece sicrie în procesiune, acum rareori apar unul sau două.
Chiar și așa, tradiția încă rezistă. Pentru mulți galicieni, nu este doar folclor, ci o expresie a unui adevăr mai vechi: moartea nu este un sfârșit, ci un prag. Iar recunoștința trebuie arătată atunci când viața ți-a fost salvată – indiferent dacă Biserica aprobă sau nu.
Disclaimer: Articol original publicat în Wild Hunt. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
