Samhain, sărbătoarea de origine celtică, care marchează sfârșitul recoltei și începutul iernii, este adesea asociată cu ritualuri de divinație și celebrarea morților. Deși rădăcinile acestei tradiții sunt mai puțin prezente în cultura românească decât în cele celtice, în România există numeroase obiceiuri și practici care reflectă esența acestei sărbători, printr-o fuzionare a credințelor populare și a practicilor străvechi.
În tradiția celtică, Samhain marca momentul în care lumea spirituală se îmbina cu cea materială, oferind posibilitatea comunicării cu strămoșii și spiritele. Această noapte era considerată un prilej de reflecție, când oamenii se pregăteau pentru venirea iernii, dar și pentru a se conecta cu cei dragi care nu mai erau. Deși termenul „Samhain” nu este folosit în mod direct în cultura românească, multe dintre temele sale centrale pot fi găsite în tradițiile autohtone.
În România, un obicei care se aliniază cu semnificația Samhain este Moșii de Iarnă, o sărbătoare dedicată pomenirii celor adormiți. Aceasta se celebrează de obicei în ultimele zile ale lunii octombrie sau la începutul lunii noiembrie, coincizând cu Sfântul Martin, și este o ocazie pentru familii de a se aduna la mormintele celor dragi pentru a aduce ofrande și a-i comemora.
Oferirea de colaci, vin și alte alimente la morminte reprezintă un gest simbolic de respect și iubire, iar aprinderea lumânărilor iluminează calea către sufletele celor dispăruți. Această practică reflectă dorința de a păstra vie memoria strămoșilor și de a-i onora prin ritualuri de comuniune.
Practicile de Întâmpinare a Iernii
Odată cu venirea iernii, românii aveau obiceiul de a aduna recoltele rămase și de a organiza petreceri de toamnă. Aceste adunări nu doar că aduceau comunitățile împreună, dar erau și ocazii de a efectua ritualuri pentru a asigura un sezon de iarnă prosper și lipsit de neplăceri. Păstrarea „focului de toamnă” era un alt obicei important, având rolul de a proteja gospodăriile de spiritele rele și de a aduce belșug.
Elemente Magice și Mistrețul
Una dintre trăsăturile interesante ale sărbătorilor de toamnă românești este prezența elementelor magice. Multe dintre tradiții includ practici de divinație, cum ar fi citirea viitorului în flăcările focului sau interpretarea viselor. Aceste obiceiuri reflectă o dorință profundă de a înțelege destinul și de a obține răspunsuri la întrebările existențiale.
De asemenea, există o legătură strânsă între sărbătoarea de toamnă și vânătoare, cu mistrețul având o semnificație deosebită. Se crede că mistrețul simbolizează forța și protecția, iar vânătoarea sa era adesea asociată cu ritualuri menite să asigure o iarnă prosperă.
Samhain și Creștinismul
Pe măsură ce Creștinismul s-a răspândit în România, multe dintre tradițiile păgâne au fost integrate în sărbătorile religioase. Astfel, obiceiurile de la Moșii de Iarnă și alte ritualuri au fost reinterpretate, dar esența lor profundă rămâne, amintind de legătura strânsă dintre oameni și cei dragi dispăruți.
Un obicei care se aliniază cu semnificația Samhain este Moșii de Iarnă, o sărbătoare dedicată pomenirii celor adormiți. Aceasta se celebrează de obicei în ultimele zile ale lunii octombrie sau la începutul lunii noiembrie, coincizând cu Sfântul Martin, și este o ocazie pentru familii de a se aduna la mormintele celor dragi pentru a aduce ofrande și a-i comemora. În noaptea de 1 noiembrie, cimitirele devin adevărate oaze de lumină, datorită lumânărilor aprinse pentru cei plecați.
An de an, credincioșii catolici, greco-catolici, ortodocși, protestanți și reformați din Transilvania, Banat și Maramureș celebrează „Luminatia”, considerată a fi o sărbătoare a morților. În această noapte, se spune că sufletele celor decedați vizitează lumea celor vii, iar tradițiile se îmbină cu practici religioase, aducând un omagiu celor care nu mai sunt printre noi.
De la sărbătoarea Halloween-ului la celebrarea Luminatiei (Ziua Morților), trecerea pare că s-a făcut aproape pe nesimțite. Totuși, de la o noapte sub semnul beznei și al (h)orror-ilor, la cea a luminii și a rugăciunii, trecerea este cam abruptă. În această noapte specială, familiile se îndreaptă către cimitire, unde preoții oficiază slujbe de pomenire, iar credincioșii aduc flori și lumânări pentru a le cinsti memoriile.
Luminatia, cunoscută și sub denumirea de Ziua Morților, este o sărbătoare de origine celtică, adusă de catolici în regiunile din Nord-Vestul și Sud-Vestul teritoriului românesc. În bisericile occidentale, cum ar fi cea Romano-Catolică și cea Anglicana, sărbătoarea Tuturor Sfinților se ține în ziua de 1 noiembrie, iar în bisericile orientale, cum ar fi cele Ortodoxe, prima duminică după Rusalii este Duminica Tuturor Sfinților.
Conform tradiției, în noaptea Luminatiei, porțile dintre cele două lumi se deschid, iar cei adormiți pot veni să ne viziteze. Acesta este motivul pentru care proverbul popular „despre morți, numai de bine” se respectă cu sfințenie, cel puțin la cimitir.
Printre simbolurile Zilei Morților se numără lumânările, candelele și florile, iar lumânarea rămâne simbolul suprem al sărbătorii. Cimitirele se transformă în adevărate oaze de lumină, iar întâlnirile cu rudele și prietenii devin ocazii de reamintire a celor care au plecat dintre noi.
Din păcate, de la religie la afacere nu este decât un pas. Comerciantii nu pierd prilejul de a face rost de bani, pregătindu-se de cantități enorme de produse cerute de eveniment: flori de toate felurile, lumânări și candele. Aceasta a dus la creșterea prețurilor și a comerțului în jurul acestei sărbători, cu comercianții profitând de dorința oamenilor de a cinsti memoria celor dragi.
Deși Samhain și Luminatia pot părea diferite în abordare, ambele sărbători subliniază conexiunea profundă dintre cei vii și cei morți. În România, aceste tradiții locale de toamnă reînvie dorința de a păstra vie amintirea strămoșilor și de a celebra legătura familială, chiar și în absența fizică.
Pe măsură ce lumina lumânărilor strălucește în cimitire, se conturează o imagine emoționantă a vieții, a morții și a memoriei care transcende timpul. Luminația devine astfel nu doar o sărbătoare a celor adormiți, ci și o reafirmare a legăturii dintre generații, un prilej de meditație și respect pentru cei care ne-au lăsat moștenire amintiri și valori. Moartea nu este sfârșitul, ci un alt început, o tranziție către un alt tărâm, iar aceste tradiții ne ajută să ne reamintim de acest adevăr profund.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
