Nicio altă culoare a părului nu a dat naștere unor superstiții și sentimente mai intense și mai contrastante, precum culoarea roșcată. De-a lungul timpului și a istoriei, persoanele cu părul de foc au fost temute și venerate, urate și adorate, denigrate sau ridicate în slavi. Prejudecățile legate de culoarea părului au existat însă dintotdeauna: roșcatul părului a fascinat, a înspăimântat, a uimit, ba chiar a stârnit ura nejustificată a oamenilor (!).
În mitologia greacă se credea că dupa ce mor, oamenii cu părul roșu se transformă in vampiri, iar vechii egipteni considerau culoarea roșcată a părului a fi aducatoare de ghinion. Periodic, aceștia închinau tribute zeităților în care fecioare roșcate erau arse de vii pentru a le estompa culoarea…
În timpul Evului Mediu, părul roșu era perceput drept o culoare a diavolului, iar despre copiii care s-au născut cu părul roșcat se credea că au fost concepuți prin “pângărire”, în timpul relațiilor sexuale din timpul menstruației.
În timpul inchiziției spaniole, persoanele cu părul de culoarea roșu erau considerate a fi vrăjitoare și arse pe rug, părul roșcat fiind o dovadă grăitoare a faptului că posesorii săi au furat foc din iad… În vremuri de demult, și în Germania, părul roșcat natural era considerat o particularitate a vrăjitoarelor… Asocierea părului roșu cu lipsa de încredere și “necuratul” s-a păstrat într-o anumită proporție și în era modernă, Adolph Hitler a interzis persoanelor roșcate natural să se căsătorească între ele, temându-se că acestea să nu dea naștere unor progenituri pe care le caracteriză drept “deviante”. Percepțiile asupra persoanelor roșcate au fost de cele mai multe ori negative, existând chiar și persoane care suferă de gingerofobie (fobia, teamă nejustificată de oamenii roșcați).
Persoanele roșcate au fost percepute însă și pozitiv, spre exemplu –Micuța Sirenă sau Lilith, prima soție a lui Adam. Și anumitor personaje din Biblie le este asociată culoarea roșie a părului. Se spune că regele David era roșcat. La fel ca și Cain – poate că de aici au luat naștere o serie din prejudecățile și părerile preconcepute împotriva persoanelor roșcate… Romanii obișnuiau să păstreze sclavii care aveau părul de culoare roșie sau îi vindeau la un preț mai ridicat, considerându-i mai valoroși.
Vrăjitoarea roşie: În Evul Mediu, se estimează că au fost torturate şi ucise aproximativ 100.000 de femei acuzate de vrăjitorie. Multe dintre acestea aveau tenul alb, pistrui şi părul roşcat. Mai mult, în timpul inchiziţiei spaniole, părul roşcat era o dovadă clară a faptului că persoana în cauză furase foc din iad şi prin urmare ea trebuia să fie arsă pe rug, drept pedeapsă.
În conluzie, anumite discriminări legate de culoarea părului există însă și în epoca modernă și in ciuda faptului că parul roșcat natural este superb si mai puțin întâlnit, persoanele roșcate nu au săapat ridiculizărilor. Totalitatea prejudecăților împotriva oamenilor roșcați sunt denumite de cuvântul “gingerism”.
Din păcate asta era o realitate crudă a cărei efect continuă și în prezent, doar prin diferite forme: discriminarea rasială, discriminarea pe criterii de orientare sexuală, stereotipuri, prejudecăți nefondate – toate acestea fiind rezultatul lipsei de informare a omului, respectiv, a nivelului scăzut de empatie… ,,Nu judeca o carte după copertă”…
Nu doresc a fi un critic literar dar aceasta lucrare , îmbină plăcutul cu utilul , adică placerea cititului cu utilul informației , conducând spre iluminare.