În anul 1385, Dan I, domnitorul Țării Românești, emite un hrisov prin care dăruiește Mănăstirii Tismana anumite pământuri. Se adaugă și 40 de sălașe țigănești.
În „Bogdania” Moldo-Vlahia sau Moldova, în anul 1428 sunt amintiți pentru prima oară țiganii. Alexandru cel Bun, printr-un hrisov, dăruiește Mănăstirii Bistrița 31 de sălașe de țigani și 12 bordeie de tătari.
Se amintește despre țigani și în alte mănăstiri, cum ar fi Moldovița, prin anul 1434.
Exista chiar o „teologie a robiei și sclaviei”, deoarece în încercarea de a împăca valorile creștine cu un sistem inuman prin definiție, clericii au creat un suport moral pentru sclavie (așa cum au existat „justificări” ideologice și pentru rasism, pentru antisemitism, pentru diferitele genocide și deportări istorice, pentru Gulag ș.a.m.d.: de exemplu, deoarece în calele aglomerate ale corăbiilor cu sclavi, bolile secerau nenumărate vieți din încărcătura umană, clericii insistau ca africanii să fie botezați înainte de îmbarcarea lor spre Lumea Nouă). Această „teologie a robiei” a existat și în țările române, unde multe pasaje din Biblie despre despre sclavi și sclavagismul antic sunt traduse în limba română prin „rob” și „robie”, folosind la reglementarea acesteia, astfel că din punct de vedere religios, robia și detinerea de robi apăreau drept „compatibile” cu perceptele creștine și cu mântuirea, mai ales că în limbajul bisericesc ortodox este des întâlnită expresia „robul, roaba lui Dumnezeu” ca fiind vorba despre un supus și un Stăpân absolut.
Iată zece pasaje din Biblie care demonstrează în mod clar poziția lui Dumnezeu cu privire la sclavie:
Geneza capitolul 17, versetul 12:
Și cel ce este în vârstă de opt zile va fi circumcis între voi, fiecare copil om din generațiile voastre, oricine este născut în casă sau cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu este din sămânța voastră. Cel care este născut în casa voastră și cel cumpărat cu banii voștri trebuie să fie tăiat împrejur.
În acest pasaj, Dumnezeu înțelege că oamenii cumpără alți oameni și este foarte clar că nu este deranjat de acest aspect. Dumnezeu vrea ca sclavii să fie circumciși la fel ca și oamenii liberi.
Capitolul Exodul 12 versetul 43:
Domnul le-a zis lui Moise și Aaron: „Acestea sunt regulile pentru Pesach: Nici un străin să nu mănânce din ospățul de Seder. Orice sclav pe care l-ați cumpărat poate mânca din el după ce l-ați tăiat împrejur, dar un rezident temporar sau un lucrător angajat nu poate mânca din el.
Din nou Dumnezeu arată că este complet împăcat cu conceptul de sclavie și că-i triază pe sclavi pentru tratament special.
Exodul capitolul 21, versetul 1:
Acestea sunt poruncile pe care le veți aduce înaintea lor. Când cumperi un rob evreu, el va servi șase ani, iar în anul al șaptelea va ieși liber, pe nimic. Dacă el vine singur, va ieși singur; dacă vine căsătorit, atunci soția lui va ieși cu el. În cazul în care stăpânul său îi dă o soție și ea îi dă fii sau fiice, soția și copiii ei vor fi ai stăpânului și el va ieși singur. Dar, dacă sclavul spune clar: „Eu îi iubesc pe stăpânul meu, pe soția mea și pe copiii mei; Nu voi ieși liber”, atunci stăpânul lui să-l aducă la Dumnezeu; îl va aduce la ușă sau în tocul ușii; și stăpânul îi va găuri urechea cu o sulă; și el îi va servi pentru viață.
Aici Dumnezeu descrie cum să devii sclav pe viață și arată că este complet acceptabil să se separe sclavii de familiile lor. De asemenea, Dumnezeu arată că este de acord complet cu marcarea sclavilor prin mutilare.
Exodul capitolul 21, versetul 20:
Dacă un om își bate sclavul de sex masculin sau feminin cu un toiag și sclavul moare ca rezultat direct, el trebuie să fie pedepsit, dar nu trebuie pedepsit dacă sclavul se ridică după o zi sau două, din moment ce sclavul este proprietatea lui.
Nu numai că sprijină ideea de sclavie, dar Dumnezeu este, de asemenea, complet de acord cu ideea de a-ți bate sclavii, atâta timp cât nu-i omori.
Exodus capitolul 21, versetul 11: În cazul în care taurul împunge un sclav de sex masculin sau feminin, proprietarul trebuie să plătească treizeci de sicli de argint stăpânului sclavului, iar boul să fie ucis cu pietre.
Nu numai că sprijină Dumnezeu sclavia, dar aici stabilește prețul unui sclav – 30 de sicli de argint. Observați că Dumnezeu nu este suficient de sofisticat pentru a înțelege conceptul de inflație. Au trecut de-acum 3.000 de ani și un sclav împuns încă valoarează 30 de sicli de argint, după cuvântul lui Dumnezeu.
Leviticul capitolul 22, versetul 10:
Nimeni în afara familiei unui preot nu poate mânca darul sacru, și nici oaspetele sau muncitorul său angajat. Dar dacă un preot cumpără un sclav cu bani sau sclavul se naște în familia lui, acel sclav are voie să mănânce mâncarea.
Aici Dumnezeu arată faptul că și copiii de sclavi sunt sclavi și că el este complet fericit cu acest concept.
Leviticul capitolul 25, versetul 44:
Sclavii tăi de sex feminin sau masculin să vină din națiunile din jurul tău; de la ei poți cumpăra sclavi. De asemenea, poți cumpăra pe unii dintre rezidenții temporari care trăiesc între voi și membrii ai clanurilor lor născuți în țara voastră, iar aceștia vor deveni proprietatea ta. Îi poți lăsa copiilor tăi ca proprietate moștenită și îi pot face sclavi pe viață, dar nu trebuie să-i stăpânești pe semenii tăi israelieni fără milă.
Aici Dumnezeu declară în ce situații poți achiziționa sclavi și precizează în mod clar că sclavii sunt proprietate, bună de cumpărat, vândut și lăsată moștenire.
Luca, Capitolul 7, versetul 2:
Un sutaș avea un sclav care îi era drag și care era bolnav și pe moarte. Când a auzit de Isus, a trimis la el pe bătrânii iudeilor, cerându-i să vină și să vindece-i sclavul. Când au venit la Isus, L-au rugat din răsputeri spunând: „El este demn să faci asta pentru el, căci iubește neamul nostru și ne-a zidit sinagoga.” Și Isus a mers cu ei. Când era aproape de casă, centurionul a trimis la el prieteni, spunându-i: „Doamne, nu te deranja, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, de aceea nu am îndrăznit să vin la tine. Dar spune cuvântul și lasă-mi servitorul să se vindece. Căci eu sunt un om cu autoritate, cu soldați sub mine și-i spun unuia, „Du-te!”și se duce, și altuia „Vino” și el vine și robului meu: „Fă” și el face. Când Isus a auzit acest lucru, s-a minunat de el și s-a întors și a zis mulțimii care l-a urmat, „Vă spun că nici măcar în Israel nu am găsit așa credință.” Iar când cei care au fost trimiși s-au întors în casă, l-au găsit pe scla sănătos.
Aici Isus arată că este complet împăcat cu conceptul de sclavie. Isus vindecă sclavul fără măcar să-i treacă prin cap să elibereze sclavul sau să-i mustrească proprietarul.
Coloseni, capitolul 3, versetul 22:
Sclavilor, ascultați întru totul de cei care sunt stăpânii voștri pământești, nu doar de ochii lumii, ca adulatori, dar în curăție de inimă, temându-vă de Domnul. Oricare ar fi sarcina voastră, lucrați din toată inima …
Aici Dumnezeu arată că acceptă întru totul poziția unui sclav și că încurajează sclavii să muncească din greu. Acest sentiment se repetă în Tit, capitolul 2 versetul 9:
Rugați sclavii să fie supuși stăpânilor lor și să ofere satisfacție în toate privințele; să nu fie refractari, nici hoți, ci să arăte fidelitate deplină și adevărată.
Încă o dată Dumnezeu arată că este destul de îndrăgostit de sclavie.
Sursa: Dumnezeu este imaginar – Facebook Page
A republicat asta pe Rev. Cosmin Olteanu.