Simt ca mi se face scarba sincer. Incep sa cred ca totusi a mai da o sansa acestor oameni devine o pierdere de timp. Usor, usor simt ca nu ii mai suport, simt ca tot ceea ce incerc sa cladesc este daramat si calcat in picioare, ca vad ziduri puse de oameni cu care as vrea sa lucrez, as vrea sa lucrez pentru binele nostru, dar nu inteleg, nu vor sa auda sau au alte interese. Sunt nervos, trist, lipsit de speranta sezand deznadajduit in fata monitorului, tipand, plangand si parca …. parca nimeni nu vrea sa ma auda. Clar sunt considerat nebun, dar exist, iubesc si aceasta inima nu mai vrea sa bata pentru PSD, pentru Romania, pentru nimic. Imi omor tineretea, imi omor si sacrific tot ce am mai scump timp, bani, familie, prieteni, trairea vietii pentru ce? pentru ce rasplata? Nu as vrea nimic decat sa fiu considerat OM, om care are nevoi si drepturi si obligatii, nu a carui drepturi sunt negate, dar cand vine vorba de taxe nu mai se pune vorba ca pot refuza acest lucru. Imi pare rau …
